Ocupaţi cu Jos Băsescu! nu observăm lucrurile grave care se pretrec, acum, în jurul nostru. Un astfel de lucru grav este alegerea Lidiei Bărbulescu ca preşedintă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie. E jenant, strigător la cer, un semn al unei clare restauraţii. O analiză competentă asupra răului pe care-l face această numire citiţi aici . Da, jenant!
Am fost foarte ocupat zilele astea , da’ nici Romania n-a stat degeaba. Am aflat pe propria piele si pe propriul timp ca Duminica trecuta a fost ”Maratonul Bucurestiului”. Daca nu stiati ca Bucurestiul a intrat in circuitul maratoanelor Federatiei Internationale de Atletism , felicitari ! Sunteti inca ancorat in realitate !
Indignat de schimbarea traseului unor autobuze, mi-am permis sa fac o remarca rautacioasa cu privire la evenimentele de gen. Evident, printesele ecologiste au sarit cu gura si m-au facut sa inteleg ca am o gandire obtuza. In Bucuresti, faptul ca lumea nu da suficiente ture
Dacă aş începe să zic aici motivele pentru care nu aş vota cu Băsescu, ar trece alegerile până aş termina eu de scris…
Numai că vreau să ies din registrul ăsta negativ şi să încerc să găsesc şi motive pro. Eu singur, recunosc, nu sunt în stare a fi capabil de aşa ceva. Sunt de o incompotenţă teribilă în a găsi părţi bune la Băsescu. Şi mă simt neîmplinit, dacă pot spune aşa…
Aşa că vă întreb pe voi. Un fel de solicitare de întrajutorare. Pentru care vă mulţumesc anticipat…
Am avut nişte emoţii ieri… Pentru că după 21 de ani m-am dus să îi văd live pe cei de la Celelalte Cuvinte. După 21 de ani…
Pentru cei din generaţia mea, care au crescut cu rockul în suflet şi-n simţiri, Celelalte Cuvinte este în ADNul nostru. Puşti de 13, 14 ani fiind, muzica lor mi se părea că mă trimite într-o lume fenomenală, căreia îi dădeam mereu alte şi alte sensuri de fiecare (a suta mia oară) când o ascultam. Celelalte Cuvinte a fost una din trupele care, oricât de copilăreşte ar suna să spun asta acuma când am 35 de ani, m-a format ca personalitate.
Basescu – Basescu pentru Romania!
Antonescu-Romania bunului-simt!
Oprescu – Hai Romania!
Mircea Geoana – Invingem impreuna!
Care vi se pare cel mai cel? Inspirat/neinspirat? Autentic/cautat?
„Tandemocratia” este termenul lansat din arest de Mihail Hodorkovski pentru a descrie si blama tipul de regim intrupat de duetul Medvedev-Putin.
Intrucit adversarii lui TBasescu – in mare si prelunga criza imaginatie – prefera sa faca, des, paralele intre Basescu si Putin, pe ideea ca ambii sint dictatori cumpliti, cit timp credeti ca va trece pina cind, in lenea gindirii lor, vor adopta nou termen.
Cu referire fie la Basescu-Boc, fie la Croitoru-Basescu…
🙂
De cite ori citesc despre Kundera mi se pune o pata pe creier. Si iata-ma si azi rasfoind „Evenimentul zilei”. Si iata-ma cu aceeasi intrebare: a comis-o Kundera sau nu?
Mi-a ramas ca Grass a colaborat entuziast la 17 ani. Dar Kundera? Pur si simplu fizic am o deficienta. Nu pot sa citesc. Spuneti-mi voi.
Lumea merge înainte, aţi aflat probabil că biserica luterană din Suedia permite căsătoriile homosexuale. Cuplurile soţ şi soţ precum şi cele soţie şi soţie sînt căsătorite şi religios. De ce au nevoie aceşti oameni şi de o căsătorie religioasă? Care-i şpilul? Nu ştiu şi nu înţeleg, mă rog, asta e situaţia. Dar mă întreb, aşa, ca omul, în cadrul unei căsătorii de acelaşi sex cum se stabileşte, între părinţii celor doi (ori două), cine este socru mare şi cine socru mic? -:)
Steaua – Fenerbahce 0-1, Sparta Praga – CFR Cluj 0-2, Galatasaray Istanbul – Dinamo 4-1 şi FC Timişoara – Anderlecht 0-0. Acestea sunt rezultatele obţinute de formaţiile româneşti joi seară în Europa League.
Iată ce declara Mitică Dragomir după victoria obţinută de Unirea Urziceni în Liga Campionilor: „De cînd vă tot spun eu că fotbalul românesc este valoros. Date fiind condiţiile create de guvernele din ultimii 20 de ani, fotbalul nostru este un erou. Au făcut cinste fotbalului cu această victorie”. Să vedeţi cum o întoarce ca la Ploieşti, pardon, Bălceşti.
Sa ne imaginam ca, in urma unor presiuni mai mari decit cele la care e supus acum, Traian Basescu cedeaza si accepta sa il desemneze pe Klaus Johannis in functia de premier.
Nu va intreb „ce ar fi daca?”.
Vreau doar sa va invit sa sugerati si sa formulati citeva puncte dintr-un ipotetic discurs de acceptare a acesteri candidaturi de catre Traian Basescu. Cu alte cuvinte: cum ar intoarce-o sau „cum ar da-o” Traian Basescu?
PS. Salut aparitia in blogosfera a lui Barbosu’
Au experimentat azi noi arme din arsenalul lor extrem de vast. Declaraţie politică, aviz consultativ pe referendum – legitime, perfect legale şi, în orice caz, printre cele mai uşor de înţeles demersuri la îndemîna parlamentarilor. Dar opţiunile par nelimitate.
Asta e ştirea săptămînii. Rage against the Machine, Nine Inch Nails, daţi la maximum la Guantanamo în scop de tortură. Cu un aşa playlist aş fi rezistat mult şi bine. Îmi place că-s trupe şi cu mesaj puternic de revoltă, deci tema era perfectă… Aş fi vrut să-i văd cu ceva Voltaj, Costi Ioniţă şi Anna Lesko la maximum… Dar nici tortura nu mai e ce a fost.
Nume grele ale muzicii americane precum REM, Rage Against the Machine si Nine Inch Nails au depus joi o plangere pentru a obtine declasificarea unor documente care atesta ca muzica lor a fost folosita pentru torturarea
Susţine că i se face rău. „Merită golanii şi impostorii şi şantajabilii ăştia abjecţi să nu scrii la cărţile tale ca să îţi consumi nervii cu ei?”
În Ice Age, o veveriţă ghinionistă provoacă dezastre planetare în goana după o banală ghindă. În Bucureşti, în ziua în care Vicelicuriciul Mare ne-a onorat cu o vizită, a fost nevoie de un Dorel escavatorist pentru ca traficul în Bucureşti să fie paralizat câteva ore.
Am stat mai bine de o oră blocat între stadionul Tineretului şi intersecţia de la Casa Presei pentru că poliţiştii de la rutieră, angajaţii de la Apa Nova şi colegii escavatoristului să rezolve problema. În cele din urmă, pentru că mă grăbeam ca „să nu-nchidă la non-stop”, am parcat pe un trotuar,
…stiu, aveti altele pe cap acum, dar uite ca ma incapatanez sa va atrag atentia asupra unei stiri cu impact asupra intregii Crestinatati: Vaticanul si-a deschis portile pentru Anglicanii care vor sa se converteasca, y compris preotii, carora li se accepta sa ramana casatoriti (nu si episcopilor, insa).
Ce ne intereseaza asta pe noi? Pai ne intereseaza foarte tare, daca ne incapatanam sa credem ca o reunificare a Catolicilor cu Ortodocsii este posibila intr-un viitor cat de cat previzibil. Ba mai mult, ca o asemenea reunificare ar putea modifica istoria lumii la modul cel mai
Nashpa!
Pina acum, era nasol ca in guvernul Boc nu isi gasisera locul economistii. Despre Pogea adversarii PDL& Traian Basescu spuneau adesea ca e un ministru slab pentru ca e…inginer.
Acum, cind Lucian Croitoru vrea sa aduca mai multi economisti in Guvernul Romaniei pe care il va supune votului Parlamentului in curind, e iarasi nashpa. De ce? Simplu – pentru ca „Romania nu poate fi condusa ca o societate comerciala”. „Argumentul” e pus la bataie exact de avocatii unui guvern de tehnocrati si de specialisti care sa scoata tara din criza.
Dar, oameni buni, va hotariti odata?
La sfârşitul lui 1992, cursul dolarului a stat la 430 de lei timp de trei luni. Până în martie 1993, a sărit cu 50%, pe fondul inflaţiei galopante. În 1993, preţurile au crescut cu aproape 300%. La sfârşitul lui 1996, dolarul s-a învârtit în jurul pragului de 3.200 de lei. Până în februarie 1997, s-a dublat. În 1997, preţurile au crescut cu 150%. Cu deficite bugetare de peste 4% şi deficite cvasifiscale mai mari de 8%, 1992 şi 1996 au definit noţiunea de “an electoral” în România.
Au urmat 12 ani de pauză. 2000 şi 2004 au fost ghidonaţi prudent de Mugur Isărescu,
Mîine mă duc la Slobozia să fac o, cum se zice, lansare a cărţii mele, „Medgidia, oraşul de apoi”. Vor veni să vorbească despre, Doru Buşcu (urmează să-mi confirme, sper, în această seară) şi I.T.Morar. La Slobozia mă voi întîlni cu Oliviu Vlădulescu şi cu alţi cîţiva prieteni, unii literaţi, alţii cititori, pe care-i ştiu dinainte de 1989. De ce mă duc să fac prima lansare a cărţii la Slobozia şi nu la Medgidia? Fiindcă de acolo începe şi cartea. O parte dintre notabilităţile ambiţioase ale comunei Slobozia au pus la cale, prin 1938, o monografie ilustrată
Sute de şoferi au claxonat isteric în seara aceasta, pe DN1, când a trecut coloana oficială în care pot să prespun că se afla şi vicepreşedintele american Joe Biden. N-a fost vreun onor la care s-au simţit obligaţi bucureştenii, dimpotrivă. Imaginaţi-vă că eu am parcurs distanţa dintre intersecţia DN1 cu Ion Ionescu de la Brad şi Piaţa Presei într-o oră şi 40 de minute. Sunt în jur de 900 de metri, kilometru ciuntit pe parcursul căruia n-am ratat nici un detaliu, nici verigheta blondei din BMW-ul Seria 3, nici împerecherea tandră dintre doi maidanezi, nici risipa
Scrisoare pentru Dragoş.
Nu încetez să rîd numai cînd mă gîndesc la apocalipsa oricărei gîndiri vesele şi idealiste în România. Am o problemă deja cu un gen de gîndire soft-capitalist-românească în care primul lucru care eşti întrebat este faci profit, faci bani, cîte vizualizări, cum e managementul. Am avut parte la postarea cu Tabu de o astfel de interventie a lui Dragos Novac, inteligenta, dar si enervanta. O reiau aici pentru ca poate chiar a venit momentul sa incepem sa vorbim despre genul asta de ruptura in filozofia de munca si viata… Iata citatul:
Am citit cateva