ROMÂNIA – Pagina 73 – VoxPublica

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Care nu-mi dă dreptate e un om terminat!

Exasperat de ambiția românului de a avea mereu dreptate, un prieten francez care trăiește în România de vreo cinci ani și-a rezolvat problema cu ajutorul obiectului pe care-l vedeți mai jos. Când nu se mai poate și nu se mai poate, îl scoate tacticos din portofel și îl bagă sub nasul interlocutorului. Acuma, n-aș vrea să vă ascund că obiectul se află, momentan, în posesia mea. Adică aș vrea, dar nu pot să vă ascund. Deci, da, cardul cu pricina e la mine. Asta înseamnă că cine îndrăznește să mă contrazică va avea o problemă. Ia să vedem, are cineva curaj?
Jos

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Culmea amabilităţii corporatiste sau culmea crizei?

Ieri după-amiază primesc un telefon. Bună ziua, de la Porsche Leasing vă deranjez. Da, zic. Şi deschid rapid o fereastră de internet să văd dacă am vreo restanţă, că nu se ştie niciodată cu online banking-ul cât dureazăpână când ajung banii la destinaţie. Am sunat să vă mulţumesc din partea Porsche Leasing că aţi achitat ultima factură. Cu multă plăcere, dar am întârziat destul de mult. Da, voiam să vă mulţumesc că nu aţi întârziat decât o lună. Asta e ironie? Nu, nu e ironie, iar din tonul

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

S-a terminat războiul rece. Feriţi-vă şi nu vă bucuraţi!

Tocmai citeam în paralel două broşurele, una a lui Max Weber, Politica, o vocaţie şi o profesie, o conferinţă rostită petru prima oară în 1919 (sper să nu mă însel), şi una a lui Peter Sloterdijk, Dispreţuirea maselor, tradusă în româneşte în 2002 la Editura Ideea Design&Print, originaulul în germană fiind tipărit în 2000, la Suhrkamp (Din Verachtung der Massen) pentru a verifica în ce măsură pot găsi în operele celor doi, printr-o traversarea rapidă a celor 80 de ani distanţă dinre ele, anumite indicii pe care le caut în legătură cu modificarea raportării

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Structura electoratului lui Băsescu: reprezentare grafică :)

Eşantion mic dar vocal, marjă de eroare mare dar sigură. Rămâneţi pe recepţie pentru structura electoratului anti-Băsescu. Are rost să mai spun că ăsta e un experiment ?

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Sunt vagabondul vieții mele

Vagabondul a plecat. Dumnezeu să-l odihnească.

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Politician român mâncându-și… promisiunile

L-am cunoscut la ZOO Barcelona, acum două luni. Nu știu cum îl cheamă, dar îl poate chema oricum. Ce e sigur e că îi curge prin vene sânge românesc:

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Jumari de gisca, Delia!

Nu-mi vine sa cred, Delia, am trecut pe linga jumari de gisca crezind ca sint de porc. Mare bou!, acum realizez! O data-n viata treci pe linga jumarile astea si uite, am ratat momentul. Asa cum treci pe linga papuci si spui ca nu-ti trebuie niciodata, si realizezi in hoteluri de gresie ca e plin de frigaraie de jur imprejur, asa cum treci pe linga o iubire si spui: „nu, nu-i de mine fiindca are chiloti patrati si tu vrei triunghiulari, asa cum treci pe linga jumari de gisca si nu realizezi ceea ce sint, ci ceea ce prejudecata ta ingusta produce.

VoxPublica

noiembrie 10, 2009

Anotimpurile năpârcilor: Iliescu scrie în ziarul lui Raţiu

“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Raţiu, fondatorul ziarului. A fost şi unul dintre principalii fondatori ai democraţiei româneşti – ediţia a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puţini, huiduiţi şi de o ţară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern şi coerent de care şi acum suntem departe. (…) Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria şi naivitatea acelor zile. Şi care domn,

VoxPublica

noiembrie 9, 2009

Son of a Bitch!

Provine dintr-o familie mai proastă. Maică-sa? O vagaboandă…Taică-su? Cine mai ştie cine e…Pe fraţii lui nu i-am cunoscut, deşi mi-ar fi făcut plăcere. Şcoală nu a prea făcut, dar are o inteligenţă nativă de necontestat şi o curiozitate care îl va duce departe. Aşa că am decis să-l duc eu la o şcoală, să facă nişte cursuri, să înveţe o meserie, să facă ceva cu viaţa lui. Să nu credeţi că e uşor. În primul rând, şcolile astea particulare costă mult.

VoxPublica

noiembrie 9, 2009

Teorie si mincare: Ce-avem cu gisca si mielul?

Numai umblind prin lume descoperi ca-n Romania, nici mincarea nu e ca lumea la banii pe care-i dai, dar nici nu gasesti lucruri nelumesti. E plina tara de porc cu ceafa lui cu tot. Dar lipseste gisca cu ficatul ei, peste tot de gasit la Budapesta.
Ah, iar mielul, mielul ce mi-e imi place-n disperare e mort din meniurile restaurantelor. Cum dracu el traieste din plin prin lume? Cum se naste mielul cind ai nevoie de el in farfuriile straine si la noi, nu si nu?
Dati-mi un raspuns. Nu inteleg de ce nu putem descoperi gisca, mielul. Unde sint, ce istorie timpa a limbii noastre i-a luat? Oaia, capra

VoxPublica

noiembrie 9, 2009

Te iubesc, fă, să vezi omor ce-ți dau!

Ieri, în metrou, un bărbat de vreo 30 de ani (genul muncitor, deja ușor abrutizat de alcool) purta, aproape țipând, următoarea conversație telefonică: „A, da? Mamă ce tupeu ai. Să vezi ce-ți dau. Să vezi bătaie-ți dau. Stai că vezi tu acuma. Cine? Mă-ta. Mă-ta aia jegoasă. Dac-o dezbraci miroase-a hoit. Ce? Ce-ai zis? N-am auzit. Te sună mă-ta? Ce tupeu ai în tine, mereu faci așa, mereu îmi zici că te sună mă-ta. Să vezi ce-ți dau io-n bot”. Și a închis. După care, zâmbind, s-a apucat să dea un SMS. Cu siguranță, femeii cu care vorbise. Pentru că, mai mult ca

VoxPublica

noiembrie 8, 2009

Geoana, Basescu si Lambada :)

Sorin Oprescu:
De pe toţi stâlpii patriei ne privesc Băsescu şi Geoană, eu ştiu că Băsescu îl vrea pe Geoană în turul doi, i-a mai dat un 5-0 acum câţiva ani, iar acum probabil vrea să se asigure că o să-l vadă dansând lambada.
Asa, domnu’ Doctor?

Ati vrut sa spuneti „lambada” sau v-ati gindit, de fapt, la asta?

Altfel, Sorin Oprescu a fost mult mai incoerent decit ma asteptam sa fie. Asa sa se intimple oare cind candidezi la presedintie nu din convingere, ci din datorie?

VoxPublica

noiembrie 8, 2009

Ştim să ne amintim frumos despărţirea de comunism?

Mâine se împlinesc 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Am urmărit puţin pe Internet cum se pregăteşte Germania din offline, dar şi lumea întreagă din online să comemoreze momentul. Şi am resimţit emoţia aceea a outsiderului pe care sigur n-o voi avea când politicienii români vor defila cu jerbe de flori şi discursuri de gargară pe 22 decembrie. Iată câteva linkuri care mi-au plăcut:
Piesele de domino care vor fi dărâmate mâine seara pentru a simboliza căderea Zidului Berlinului. Şi un articol pe realitatea.net despre asta.
Un Zid Twitter al Berlinului,

VoxPublica

noiembrie 7, 2009

Ce au în comun un candidat la preşedinţie şi cel puţin trei bloggeri Voxpublica?

Joacă FarmVille, pe Facebook. E o nouă isterie, credeţi-mă. Unde mă duc, aud despre asta. Corporatişti care altfel au numai jobul în cap, stau şi plantează şi culeg portocale virtuale. Jurnalişti pe care îi admir fac cadou vaci sau le primesc. Intelectuali pe care îi credeam preocupaţi de esenţa vieţii îşi lucrează hectarele din pixeli. Mă duc la o mare librărie din oraş (nu spui care), la coadă la bilete la concerte, doi puşti de liceu, un el şi o ea. El (coafură rasta, cercel) : joci FarmVille? Ea (freză emo): nu, că dacă ar începe să-mi moară vacile, aş fi foarte

VoxPublica

noiembrie 7, 2009

Vinul săptămînii: Graciano Tobia 2007

Din nou delicatese din străinătate! Cezar Ioan, titularul rubricii de recomandări, ne împărtăşeşte o experienţă de degustare:
Pentru săptămâna asta, un vin impresionant, şi nu doar după părerea mea şi a colegilor de la Vinul.Ro, ci şi după a echipei celebrului critic de vin Robert Parker, care i-a acordat puţin peste 90 de puncte: Graciano Tobia 2007, DOC Rioja (14% vol. alc.). Graciano e numele soiului de struguri, Tobia este numele familiei care deţine crama şi al vinificatorului care s-a

VoxPublica

noiembrie 6, 2009

Vreau să fiu slabă, dar fără muște la gură

O declarație a lui Mariah Carey, găsită în Tabu: „Ori de câte ori mă uit la TV şi văd acei copii slabi şi flămânzi din lumea a treia, îmi vine să plâng! Adică aş vrea să fiu şi eu atât de slabă, dar nu cu muştele şi morţii ăia în jurul meu”.
E o replică perfectă de sitcom, are tot ce trebuie ca să te facă să râzi: surpriză, suspans, multă prostie, tot. Bravo, Mariah!
LATER EDIT: Mda, se pare că am nedreptățit-o pe Mariah! Vorbirea de mai sus nu îi aparține, ea a fost extrasă dintr-un interviu fictiv („luat” divei, acum mulți ani, de o publicație

VoxPublica

noiembrie 6, 2009

Despre ce dracu' vorbim cînd vorbim despre "dialog"? (Episodul I)

Aşa cum ştiţi şi probabil aţi şi citit, există o tonă de cărţi, broşuri şi texte mici ale căror titluri sînt o variaţie la „Cum să…”. De la „Cum să ţesem frumos?” pînă la „Cum să călătoreşti cun somon?”, toate încearcă să ofere, mai mult sau mai puţin serios, sfaturi practice şi de viaţă. M-am gîndit că n-ar fi rău să existe şi nişte texte în care, vorba titlului unei celebre cărţicele minunate scrisă de Raymond Carver, să ne întrebăm despre ce anume vorbim atunci cînd vorbim despre „ceva”; un „ceva” despre care toată lumea are impresia că ştie

VoxPublica

noiembrie 6, 2009

Ce-ați mai citit mișto?

Am căpiat de atâta politică, de atâta criză, de atâtea gripe și de atâta balamuc. Așa că, în timp ce lumea dezbate criza, gripa, balamucul și numirea lui Negoiță ca premier într-un guvern ce va muri înainte să se nască, vin și eu și întreb ca proasta, riscând să nu mă audă nimeni: ce-ați mai citit mișto?
Eu citesc, în paralel, Medgidia, orașul de apoi a lui Cristian Teodorescu și Trilogia Millenium a lui Stieg Larsson. Medgidia, orașul de apoi e ca un album vechi, îngălbenit și plin de povești și de oameni. Îmi place că autorul nu intervine în povești și

VoxPublica

noiembrie 5, 2009

Cum gândeşte o femeie părăsită

A vrut să mă părăsească! A ieşit pe uşă şi s-a dus unde a văzut cu ochii, duminică după-amiază. Când am fost anunţată, prin telefon, nu mi-a venit să cred. M-au apucat transpiraţiile reci. Ochii mi s-au umezit. Genunchii au început să-mi tremure. Gata? Totul s-a terminat între noi? La cât de mult ţin la el? La câte am făcut pentru el? Mi-am luat geanta şi mi-am anunţat colegii că plec să îl caut. Să îi explic. Să îi promit că nu o să-l mai cicălesc şi nu o să mai ţip la el. Chiar dacă uneori e foarte enervant.
Pe de altă parte, mă gândeam, dacă nu

VoxPublica

noiembrie 5, 2009

uichendist.ro pleaca la budapesta

There was a young woman from Budapest, A naturist, proud when folk viewed her chest. But on the shores of Lough Swilly,
She declared ’twas too chilly, (As those who stroll there in the nude attest) (Limerick by Pete)
Da, de miine sint la Budapesta pentru uichendit. E atit de mare Budapesta ca nu stiu ce ma voi face. salvati-ma!
Uite un poem super desenat:

« Anterior 1 … 71 72 73 74 75 … 289 Următor »