Ce faceţi cu ora în plus?
Azi avem 25 de ore la dispoziţie. E o oră în plus. Ce faceţi cu ea, cum o folosiţi? Sau, deja, aţi folosit-o? Cu ce o umpleţi? Dacă aţi primi cadou nu o oră, ci o zi în plus, ce aţi face cu ea?
Cum să te uiți la meci cu nevasta
Sau cum s-a uitat cititorul blogului roz, Sandman, autor al textului de mai jos:
„Pentru ca fotbalul becalo-dragomirian a scos aseara capul in Europa, pe langa microbistul traditional, cu petul de 2 litri si castronul de floare in fata, a aparut si microbistul de sex slab, dar hotarat.
In plin razboi celto-daco-roman, femeia romana a trantit lingura de lemn si capacul cratitei pentru a vedea minunea de pe Ibrox Park, atrasa de agitatia din camera alaturata. Din pacate, fotbalul se invata la timpul lui, degeaba incerci sa intelegi un ofsaid sau un hent, daca nu ti-ai julit genunchii
Vrei să joci într-un film al lui Mungiu?
Dacă da, participă la concursul ăsta:
OMG! Priveghi online pe bune!
Nedormitul mi-a dat link-ul către chestia asta. Nu am de zis decât atât: OMG! OMFG! Dumnezeu să-l odihnească pe Ciprian, iar pe familie, săraca, s-o „mângâie”, dăruindu-i nu doar putere să treacă peste tristul eveniment, ci și puțină… nu știu… inteligență?
Geoană blochează bicicliştii
De dimineaţă, în drum spre Casa Presei, la sediul PSD de pe Kiseleff, un autocar cu faţa lui Mircea Geonă bloca tot trotuarul, inclusiv pista de bicicletă pe unde pedalam. Am tot aşteptam să-l văd ieşind din autocar pe liderul PSD pe o trotinetă. Degeaba.
Ce vorbesc, nici PDL-ul nu-i mai breaz. Prin luna mai s-au lăţit şi ei cu propaganda peste pistele din Bucureşti. Detalii aici.
O măgăoaie electorală pentru Oprescu
Nici n-a început bine campania, că deja au început antrenamentele cu autobuze.
PS
În ciuda numărului de înmatriculare, autobuzul nu aparţine VoxPublica 🙂
Eugen Barbu, mentorul lui Vadim, un securist plagiator
Vadim a avut şi el o problemă cu plagiatul, pe cînd era ziarist pe la Agerpresul de altă dată (sau pe la Publicaţiile pentru Străinătate, nu mai ştiu exact). A fost penalizat administrativ, atunci. Dar mentorul său, Eugen Barbu, e unul din cei mai siniştri plagiatori din literatura română. Citiţi despre asta aici
Uichendist s-a hotarit: Sinaia, printre prieteni
Nu, nu plec la Sinaia, sau da, da, plec la Sinaia. Invitat de prieteni. Nu, nu la gratar, ci la masa, la aer curat. Nu in Sinaia indopata de gratare, lume si prosteala. Voi transmite un Decameron uichendist, direct dintre prietenii mei.
http://uichendist.ro/
Geoana premier
Traian Basescu:
Geoana poate fi urmatoarea nominalizare pentru premier. Ii dau sansa sa se hotarasca acum, ca sa nu se faca de ris in turul II.
OK! Era o gluma 🙂 Dar ce ne facem daca domnul Geoana nu se prinde de ea?
Spunesitucumsecopiazaeficient! Punct RO
spunesitu.ro – o initiativa in spatele careia s-ar afla Emil Constantinescu si prietenii despre care s-a spus ca ar fi cu dedicatie pentru candidatul Crin Antonescu.
Ati auzit de ea, sint sigur – e plin orasul de panouri, plus ca au fost si o multime de spoturi la TV si in online.
Ei bine, de azi exista www.spunesituDA.ro – o initiativa probabil a echipei lui Traian Basescu venita in spriijinul ideii de referendum.
Veti observa, desigur, ca pina si culorile sint la fel 🙂
Pe de alta parte, nu e prima data cind echipa lui TB preia, ca la karate, o lovitura a adevarsarului in beneficiul propriu.
Dezvăluire șoc despre guvernarea Boc
Atenție, dragi cititori, sunt în măsură să vă dezvălui un document supermegaultrasecret. Mi-au parvenit stenogramele unei întâlniri de taină între câțiva politicieni preocupați de soarta țării și de ieșirea ei din criză. Pe vremea aia, guvernul încă nu căzuse și nu era haosul care e acum. Chiar se lucra.
Traian, Elena, Vadim și Boc stau la masa de joc. Primii trei pe scaune normale, Boc pe un scăunel mic, de copil. Traian face cărțile și începe să împartă câte cinci la fiecare. Elena se foiește neliniștită.
Elena: Traiane,
În care cherela micului capitalist cu şi mai micul proletar continuă. Lucru unic în România!
Pentru că nu vreau să se piardă discuţia asta cu Novac (discuţia muncitor-antreprenor azi e foarte rară), o să adaug episodul doi (în care el îmi răspunde la asta) chiar aici. Dar ultimul cuvînt îl am tot eu. Răspund scrisorii lui Novac cu italice după fiecare punct expus. Pentru că e blogul meu:)).
Formatorii de opinie şi politicienii. Analogie în trei paragrafe
De curând, mi-am dat seama cât de repede trece timpul când te îndeletniceşti cu scrisul. Am isprăvit deja o excursie în jurul soarelui tot aruncând cu opinii în mediul online. Petrecând mai bine de un an în cadrul unei societăţi, fie ea şi virtuală, nu ai cum să nu remarci anumite trăsături ale acesteia. Bunăoară, eu am remarcat un lucru oarecum supărător pentru orice împătimit al textelor de calitate. Un text bine structurat şi formulat, care prezintă chestiuni serioase, într-o manieră civilizată şi elegantă, rareori va stârni un interes colectiv. În schimb, e
Intrebarea zilei de azi: Kundera chiar a facut-o?
De cite ori citesc despre Kundera mi se pune o pata pe creier. Si iata-ma si azi rasfoind „Evenimentul zilei”. Si iata-ma cu aceeasi intrebare: a comis-o Kundera sau nu?
Mi-a ramas ca Grass a colaborat entuziast la 17 ani. Dar Kundera? Pur si simplu fizic am o deficienta. Nu pot sa citesc. Spuneti-mi voi.
…Anglicani, Catolici, Ortodocsi – trece istoria pe langa noi in timp ce facem guverne?
…stiu, aveti altele pe cap acum, dar uite ca ma incapatanez sa va atrag atentia asupra unei stiri cu impact asupra intregii Crestinatati: Vaticanul si-a deschis portile pentru Anglicanii care vor sa se converteasca, y compris preotii, carora li se accepta sa ramana casatoriti (nu si episcopilor, insa).
Ce ne intereseaza asta pe noi? Pai ne intereseaza foarte tare, daca ne incapatanam sa credem ca o reunificare a Catolicilor cu Ortodocsii este posibila intr-un viitor cat de cat previzibil. Ba mai mult, ca o asemenea reunificare ar putea modifica istoria lumii la modul cel mai
Ne scuzaţi, domnule Biden. Suntem doar nişte rednecks lipsiţi de respect
Sute de şoferi au claxonat isteric în seara aceasta, pe DN1, când a trecut coloana oficială în care pot să prespun că se afla şi vicepreşedintele american Joe Biden. N-a fost vreun onor la care s-au simţit obligaţi bucureştenii, dimpotrivă. Imaginaţi-vă că eu am parcurs distanţa dintre intersecţia DN1 cu Ion Ionescu de la Brad şi Piaţa Presei într-o oră şi 40 de minute. Sunt în jur de 900 de metri, kilometru ciuntit pe parcursul căruia n-am ratat nici un detaliu, nici verigheta blondei din BMW-ul Seria 3, nici împerecherea tandră dintre doi maidanezi, nici risipa
Scrisoare către un mic capitalist sălbatic din marele trib al oamenilor care te întreabă de bani şi la o înmormîntare
Scrisoare pentru Dragoş.
Nu încetez să rîd numai cînd mă gîndesc la apocalipsa oricărei gîndiri vesele şi idealiste în România. Am o problemă deja cu un gen de gîndire soft-capitalist-românească în care primul lucru care eşti întrebat este faci profit, faci bani, cîte vizualizări, cum e managementul. Am avut parte la postarea cu Tabu de o astfel de interventie a lui Dragos Novac, inteligenta, dar si enervanta. O reiau aici pentru ca poate chiar a venit momentul sa incepem sa vorbim despre genul asta de ruptura in filozofia de munca si viata… Iata citatul:
Am citit cateva
Bogdan Stanescu, intre 1 si 2 aici, pe blog
Eminenta cenusie a programului editorial „Biblioteca Polirom”, unul dintre ceierele Festivalului International de Literatura de la Bucuresti vorbeste. Este cu noi. La acest interviu de prinz.
Despre cum am fost escrocată sentimental
Pentru că pe Vox există şi o secţiune Life, m-am hotărât să povestesc cum am fost escrocată în mod samavolnic (ca să folosesc un cuvânt drag fostului preşedinte Iliescu). L-am întâlnit marţi, în faţa clădirii unde se află sala de sport pe care o frecventez. Şchiopăta şi părea foarte trist. L-am întrebat ce a păţit. Cică îl lovise o maşină. M-am oferit să îl duc la spital şi a acceptat. Doctorii i-au curăţat plăgile şi i-au făcut câteva injecţii. Radiografia urma să fie făcută a doua zi. L-am invitat acasă la mine şi a acceptat şi asta. I-am pregătit
Institutul vietii: Ati fost degeaba vreodata?
Stiu ca mincam biscuiti in fiecare zi, de sase ori pe zi, intr-o foame contnua. Ma apropiam de o gaura in stomac. Era acum vreo zece ani. Si eram dublu, dublu decit dublu. Si pielea mi se dublase. Imi ridicam mina cu macaraua. Cam atit la aceasta ora despre vremuri si despre mine. Eram degeaba, un sac.