Pentru prima rețea de taxiuri roz din lume. Numai pentru doamne, desigur, și conduse, firește, tot de doamne.
Hai că, încet-încet, rozul se impune. Am ocupat Mexicul, mai avem un pic și ocupam tot globul. Mult a fost, puțin a mai rămas. După ce colorăm toată planeta în roz, încrustăm tot ce putem cu Swarovski, mai pictăm, pe ici pe colo, cu ojă, niște fluturași și niște floricele și gata, o să avem o lume perfectă.
Din România profundă:
Etapa disputată duminică în Liga a patra a fost plină de surprize. Partida dintre Dinamo Tătăranu și FC Dumitrești s-a încheiat cu o palmă administrată unui arbitru de către un jucător, iar spectatorii partidei Unirea Pufești- FC Ploșcuțeni au asistat la un scor record: 15-0 pentru gazde.
Un hoț a fost prins pentru că i s-a făcut rău și a sunat la salvare. Cetățeanul intrase prin efracţie într-un bar din comuna Urecheni, de unde sustrăsese bunuri în valoare de 750 de RON. După comiterea faptei, plecase către Pașcani, ca
Îmi pare rău că am aşteptat cu observaţia asta până când şi-a anunţat Sorin Oprescu candidatura pentru Cotroceni, sigur se va găsi cineva să interpreteze. Dar să observăm ce aveam de observat. Într-o zi, primarul Capitalei a scos Dali din parcări. După autostrăzi suspendate, băncuţe croite după asemănarea Ozanei cea frumos curgătoare, baba oarba cu contracte reziliate prin Centrul Istoric şi aceleaşi străzi purtând pecetea incompetenţei lui Videanu, am crezut că pot să împrumut de la Turcescu o bilă albă, prima pe care i-aşi fi dat-o lui Oprescu.
Înainte de
Ne-apropiem de împlinirea profeţiei brucaniene şi, cu cât suntem mai aproape de termen, cu atât părem mai departe de sensul ei. Românii n-au deprins democraţia nici după 20 de ani, semn că la şcoala comunismului, analfabetismul a fost eradicat cu succes. Este, de altfel, tema uneia dintre cele patru legende care alcătuiesc cea dintâi parte a Amintirilor din epoca de aur, cel mai recent film al regizorului Cristian Mungiu.
Ar fi putut să fie încă un film despre comunism. Dar el nu mai are înverşunare, patimi, spaime, obsesii. E conceput cu detaşarea celui care a experimentat
B1 tv anunta acum cateva momente o exclusivitate cu premierul-ministru-al-educatiei. Emil Boc urma sa soseasca in studio pentru un dialog cu Radu Moraru. Din cate am putut sa imi dau seama venea de la TVR. Anterior fusese la RRA unde, din cate aflu, s-a si rastit un pic la moderatoare. A mai avut de-a lungul zilei vreo 3-4 briefinguri de presa in care a vorbit despre pensii, examene, motiunsi multe altele. O mai putea? Cat va rezista in ritmul asta?
timpuri noi – milica
Indivizii din imaginile alăturate de urăsc, zice-se, de moarte. Simpla prezenţă a unuia îl face pe celălalt să ia foc, îi provoacă scârbă, îndeamnă la violenţă. Nu şi de data aceasta.
Ştiu că mai sunt alte mii de faze asemănătoare pe youtube, dar mâţele din imagine au şi o poveste. Mama lor a murit, iar acum sunt hrănite cu seringa de un suflet milos de zână. Faptul că dihania aia cu colţi i-a alintat m-a impresionat public până şi pe mine, carele nu voiam să par vreun sensibil. Altfel, ei mai au şi un unchi (am zis bine?) care îşi caută stăpân.
PS
Piticule,
„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.
Locul acestei conversaţii: oriunde pe traseul unui pelerenaj prin Ţara Sfîntă desfăşurat acum cîţiva ani buni. Iar fata se grăbea pentru că,
Ce i s-a mai întâmplat Cruelei, comentatoare de bază a blogului roz:
„ce e maaaaareeeeeeeeeeeeeeeee, verde, cam pute si itzi obstructioneaza toata strada, indiferent in ce directie si sens vrei sa mergi?
atzi ghicit: mashina de gunoi!
ma duceam io, dis de dimineatza, nervos, la munca, sa muncesc nervoasa si crosetam neste frumoase stradeline fara de semafoare, ca am asheeea a o alergie inecsxplicabila la culoarea roshu! (shi chiar shi la verde de cand verdele este noul roshu shi de cand ecologishtii verzi au chilotzii roshii – Mihaela Radulescu: nothing personal, mama draga,
În timp ce urmăream discursurile politice difuzate cu multă seriozitate de televiziuni, creştea în mine o dorinţă din aceea, pentru lumi inventate: să existe o regulă care să oblige specia omului politic să se limiteze la un număr strict de cuvinte. Şi când şi-a atins raţia, să nu mai vorbească deloc. Cel puţin la televizor.
Ca în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră.
Şi, ca jocul să fie mai radical, aş interzice cu totul anumite expresii. Cum ar fi: „ceea ce vreau să spun”, „în urma discuţiilor”, „s-au făcut paşi în această direcţie”, „este o perioadă
Am primit pe messenger un link către o înregistrare realizată la Timişoara, în timpul conflictelor dintre fanii lui Poli şi cei ai lui Dinamo Zagreb. Atenţie, mascaţi în acţiune! 🙂
Hai și niște știri amuzante de la noi din țară:
Un bărbat s-a prezentat la Spitalul de Urgență din Galați, acuzând dureri la nivelul unui plămân. După ce a fost consultat în regim de urgență și scos din criză, pacientul a mulțumit frumos și a plecat. La plecare, a subtilizat și telefonul mobil al medicului de pe biroul acestuia.
Viceprimarul comunei Iepureşti din judeţul Giurgiu a fost bătut de primarul comunei pentru că a stat prea mult în pauza de masă, întârziind astfel la o ședință.
14 mehedințeni, cu vârste între 55 și 90 de ani,
Găsiţi aici un text marca Traian Ungureanu, pe care se poate face şcoală despre cum se scrie un editorial. Câteva fragmente:
Oprescu e candidat independent şi tocmai de asta campania lui e condusă de un alt independent: O. Cosmîncă. Oprescu a stabilit că România e terminată de partide şi că politicienii au eşuat. „Pentru ei nu existaţi!” – îşi lămureşte Oprescu auditoriul popular. Sorin Oprescu e fiul strucuturii de partid şi a intrat în „viaţa mare” prin strucutrile de partid. Înainte şi după 1989. Urmează programul politic: ” să le spargem gaşca!”. Redusă la acest
Lui Costin ii arde de joaca. Sa ne jucam asadar.
L-as vota pe Traian Basescu pentru ca sunt de acord cu foarte multe din lucrurile pe care le spune. Pentru ca, mai mereu, are in preajma oameni frecventabili. Pentru ca pus reprezentanti ai opozitiei in fruntea serviciilor secrete. Pentru ca imi pare primul presedinte cu o politica articulata in relatia cu Republica Moldova. Dar, mai ales, pentru modul exemplar in care i-a rezistat lui Adrian Nastase.
L-as vota pe Mircea Geoana pentru ca se misca cu mai multa dezinvoltura in zona de relatii internationale.
Nu știu dacă tipul chiar e calm, dar, cu siguranță, e bun la marketing. Pun pariu că a agățat o grămadă de cliente cu sloganul ăsta. Femeilor, în general, le displace să se țipe la ele, mai ales atunci când conduc. Oare de ce?
Ştiu că România e blocată în grevă şi criză politică şi, surpriză, Oprescu îşi anunţă candidatura după ce, surpriză, s-a lansat şi Băsescu în cursă, dar azi s-a acordat Nobelul pentru medicină. Sunt trei cercetători americani, doi bărbaţi şi o femeie, a căror descoperire ar putea duce la viaţa veşnică.
„Aceşti trei oameni de ştiinţă au găsit soluţia la una dintre cele mai mari probleme ale biologiei”, menţionează Comitetul Nobel, potrivit ştirii de pe NewsIn. Ei au descoperit o enzimă care ar putea ajuta la stoparea îmbătrânirii celulelor,
Cam așa ar suna, în variantă cehească, celebra vorbă românească „Pune mâna pe Vasilică și îți iei mașină mică!”, doar că Vasilică nu e miel, ci cățel, nu e unu’, ci sunt doi, și nu e plimbat în brațe prin metrou, ci parcat frumos în fața unei uși. Poza a fost făcută acum câteva luni, la Praga, și regăsită, ieri, prin computer.
Am invitat scriitori români tari să intre într-un joc: caracterizaţi într-o singură frază prezidenţiabilii. Evident, chestia cu fraza n-a prea ieşit. Dar jocul a fncţionat. Invitaţii – Simona Popescu, Şerban Foarţă, Petru Cimpoeşu, T.O.Bobe, Ana Maria Sandu, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florin Iaru – le-au schiţat din cîteva lovituri de tastatură portrete memorabile ale candidaţilor.
Ieri, am fost atent la două emisiuni TV. Doar două şi fiecare a avut din partea mea cam 10 minute de atenţie. O să vorbesc însă doar de una din ele, deoarece la cealaltă, prezenţa lui Adrian Păunescu mi-a tăiat pofta de mâncare şi am preferat compania casetofonului, ca să nu rămână bunătate de păstrăv prăjit nedigerat ca lumea. Aşadar, pe seară-noapte, am văzut pe KanalD emisiunea Rătăciţi în Panama, o copie subnutrită a celebrului succes Survivor, condimentată cu glume proaste, cu scărpinat la testicule, cu aluzii deocheate din partea unor piţipoance… ce mai….
Dirty Projectors, Bitte Orca, Domino, 2009
Ce e aia o trupă rock? Înţelepciunea populară zice că e atunci când trei băieţi cu priviri încruntate storc chitarele, iar un al patrulea (pe care un vocalist român cu firmă îl numeşte “şobolan”) sparge tobele. Ocazional, machismul vreunui Rob Halford se face delicat ţăndări, o Gwen Stefani transformă o trupă de talie medie într-una majoră sau numita Courtney Love etalează mai multe cojones decât trei sferturi dintre masculii momentului. Dar ăstea sunt excepţii.
Dirty Projectors e, la rându-i, copilul de suflet al
O procesiune dedicată Zeului Ganesh, zeul elefant, de hinduşii din insula Mauriţius. Ganesh este zeul care ridică obstacolele şi care te ajută la început de drum. M-am bucurat că am putut să mă alătur valului de culoare şi parfum.