O puicuţă bună de tot. La biliard
Nu m-a lovit boala titlurilor din Libertatea, nu vă speriaţi. E vorba despre un titlu care spune adevărul adevărat. Vă rog să vedeţi ce bună e la biliard puicuţa de mai jos
Sex intre lei. Umilinta leului de zoo.
Da, asa ceva e unic, miraculos, va scoate din boala, uichendist.ro a surprins sex refuzat intre lei. Incredibil, adevarat, fara caz patologic, fara televiziuni. Sex intre lei, in care el este dat deoparte, ea face filosofie: ba, atita pot, nu ma enerva. uichendist.ro
Eu şi colegii de la Biroul de investigaţii ne-am apucat de vîndut ceasuri false!
Spam-ul a ajuns pe noi şi noi culmi. Am primit, de pildă, pe mail, o ofertă de ceasuri false de la Biroul de Investigaţii al Academiei Caţavencu. Adresa care apărea la expeditor era clară, fără dubii. Am rîs un pic de ei şi le-am refuzat oferta, în scris! Apoi, la nici o oră, am primit un mail de la mine (morar at catavencu punct ro) în care îmi propuneam să cumpăr tot nişte ceasuri false (replica). Mă adresez celor mai pricepuţi: cum să fac să mă las de asta? Cum să mă conving să nu-mi mai trimit astfel de mailuri? Nu pot fi oprit?
La dracu
Să fugi, să tragi apa. Să fugi. La dracu cu ratele la maşină, cu prietenii de conjunctură – cei buni vor înţelege-, cu şeful isteric, cu mârlanul din trafic, cu funcţionarul plictisit de la ghişeu, cu deadline-ul care tocmai trece, cu iubita sofisticată, cu preţul nesimţit al benzinei, cu ospătarul care ar fi gata să-şi sufle mucii în ciorba ta. La dracu cu toţi. Am obosit.
Am zis la dracu cu şeful isteric? Bine, atunci la dracu” cu şeful care le ştie pe toate, cu vecinul manelist, cu politicienii îmbuibaţi, cu mogulii, cu pupincuriştii, cu ruşii, cu americanii,
Cum convingi o bătrânică să-ți dea voie să lucrezi?
Fiind eu, mai nou, freelancer, m-am hotărât să mă fac PFA (Persoană Fizică Autorizată), ca să pot exista mai coerent din punct de vedere contabil. Ca să mă fac PFA, tre’ să bifez tot felul de proceduri birocratice, care mai de care mai aberante. Sigur, mă ajută o firmă de avocați, care duce tot greul, însă chiar și așa, trebuie să plimb în persoană niște hârtii.
De exemplu, îmi trebuie adeverință de la doctor cum că sunt aptă pentru meseria pe care mă autorizez. Aș înțelege sensul acestei adeverințe dacă m-aș autoriza ca miner, de exemplu, sau ca încărcător-descărcător
La despărţire
M-am culcat cu ea; te-am înşelat cu el; nu ne potrivim; nu eşti tu de vină, e vorba despre mine; te sun de o săptămână, de ce nu răspunzi; m-am săturat, plec; mă duc la mama; vreau să ne despărţim; am încercat dar uite, nu a mers; mă sufoci; caută-mă când te maturizezi; ce ar fi dacă am rămâne doar prieteni; nu mă mai atragi în sensul acela; am nevoie de o pauză; încă de la început nu m-am gândit că am putea avea altceva decât o aventură; nu vreau să te mai văd niciodată; hai că nu murim din asta; povestea asta e terminată. Am enumerat câteva motive de
Decât să ne jucăm un pic
Preiau o distracție de pe Twitter, că mi se pare simpatică: să-i facem loc lui „decât” în replici și citate celebre. Din filme, din cărți, din viață, de la TV, de unde vreți voi, important e să fie formule recognoscibile și să-l introduceți în ele pe minunatul, inegalabilul și superbul nostru „decât”.
Încep decât eu, continuați voi:
Un fleac! Decât m-au ciuruit!
Nimeni nu e decât perfect.
Decât Partidul! Decât Ceaușescu! Decât România!
Să-mi numărați decât ouăle!
Și marmota decât învelea ciocolata-n staniol.
Să trăiți
Foamea eternă la români
Am niște amici care au o firmă de livrat mâncare la domiciliu și sunt, cum ar zice manualele de marketing, foarte „orientați către client”. Adică, nu doar că pun mare accent pe calitate, dar și încearcă mereu să inventeze tot felul de oferte speciale, care să-l facă pe destinatarul activității lor să se simtă așa cum îl consideră ei: important. Una dintre cele mai recente oferte se adresează clienților noi, care comandă pentru prima dată, și constă într-o reducere substanțială de preț. Rezultatul? Amicii mei sunt asaltați de apeluri de la clienții vechi, care își
…Oana Zavoranu vrea sa se cloneze (si nu, n-o doare!)
…ma iertati ca intrerup sirul comentariilor despre moartea maestrului Dinica (Dumnezeu sa-l odihneasca), 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului, alegerile ratate din Republica Moldova, sau santajul Chiriac-SRS cu acest breaking-news, dar nu ma pot abtine: Oana Zavoranu e decisa sa se cloneze! Ba mai mult, vrea sa-si cloneze si motanul – desi Pepe se opune! (Pepe e, inteleg, sotul, nu motanul.)
M-am gandit ca, furati cu toate stirile de mai sus, ati putea s-o ratati tocmai pe asta:)
Oana e dispusa sa plateasca nu mai putin de 500.000 de euro pentru realizarea controversatului procedeu.
Structura electoratului anti-Băsescu: reprezentare grafică :))
Eşantion mic dar voinic, marjă de eroare mare dar volatilă. Citiţi aici structura electoratului pro-Băsescu. Are rost să mai spun că experimentul nu s-a încheiat?
Care nu-mi dă dreptate e un om terminat!
Exasperat de ambiția românului de a avea mereu dreptate, un prieten francez care trăiește în România de vreo cinci ani și-a rezolvat problema cu ajutorul obiectului pe care-l vedeți mai jos. Când nu se mai poate și nu se mai poate, îl scoate tacticos din portofel și îl bagă sub nasul interlocutorului. Acuma, n-aș vrea să vă ascund că obiectul se află, momentan, în posesia mea. Adică aș vrea, dar nu pot să vă ascund. Deci, da, cardul cu pricina e la mine. Asta înseamnă că cine îndrăznește să mă contrazică va avea o problemă. Ia să vedem, are cineva curaj?
Jos
Culmea amabilităţii corporatiste sau culmea crizei?
Ieri după-amiază primesc un telefon. Bună ziua, de la Porsche Leasing vă deranjez. Da, zic. Şi deschid rapid o fereastră de internet să văd dacă am vreo restanţă, că nu se ştie niciodată cu online banking-ul cât dureazăpână când ajung banii la destinaţie. Am sunat să vă mulţumesc din partea Porsche Leasing că aţi achitat ultima factură. Cu multă plăcere, dar am întârziat destul de mult. Da, voiam să vă mulţumesc că nu aţi întârziat decât o lună. Asta e ironie? Nu, nu e ironie, iar din tonul
S-a terminat războiul rece. Feriţi-vă şi nu vă bucuraţi!
Tocmai citeam în paralel două broşurele, una a lui Max Weber, Politica, o vocaţie şi o profesie, o conferinţă rostită petru prima oară în 1919 (sper să nu mă însel), şi una a lui Peter Sloterdijk, Dispreţuirea maselor, tradusă în româneşte în 2002 la Editura Ideea Design&Print, originaulul în germană fiind tipărit în 2000, la Suhrkamp (Din Verachtung der Massen) pentru a verifica în ce măsură pot găsi în operele celor doi, printr-o traversarea rapidă a celor 80 de ani distanţă dinre ele, anumite indicii pe care le caut în legătură cu modificarea raportării
Structura electoratului lui Băsescu: reprezentare grafică :)
Eşantion mic dar vocal, marjă de eroare mare dar sigură. Rămâneţi pe recepţie pentru structura electoratului anti-Băsescu. Are rost să mai spun că ăsta e un experiment ?
Sunt vagabondul vieții mele
Vagabondul a plecat. Dumnezeu să-l odihnească.
Politician român mâncându-și… promisiunile
L-am cunoscut la ZOO Barcelona, acum două luni. Nu știu cum îl cheamă, dar îl poate chema oricum. Ce e sigur e că îi curge prin vene sânge românesc:
Jumari de gisca, Delia!
Nu-mi vine sa cred, Delia, am trecut pe linga jumari de gisca crezind ca sint de porc. Mare bou!, acum realizez! O data-n viata treci pe linga jumarile astea si uite, am ratat momentul. Asa cum treci pe linga papuci si spui ca nu-ti trebuie niciodata, si realizezi in hoteluri de gresie ca e plin de frigaraie de jur imprejur, asa cum treci pe linga o iubire si spui: „nu, nu-i de mine fiindca are chiloti patrati si tu vrei triunghiulari, asa cum treci pe linga jumari de gisca si nu realizezi ceea ce sint, ci ceea ce prejudecata ta ingusta produce.
Anotimpurile năpârcilor: Iliescu scrie în ziarul lui Raţiu
“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Raţiu, fondatorul ziarului. A fost şi unul dintre principalii fondatori ai democraţiei româneşti – ediţia a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puţini, huiduiţi şi de o ţară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern şi coerent de care şi acum suntem departe. (…) Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria şi naivitatea acelor zile. Şi care domn,
Son of a Bitch!
Provine dintr-o familie mai proastă. Maică-sa? O vagaboandă…Taică-su? Cine mai ştie cine e…Pe fraţii lui nu i-am cunoscut, deşi mi-ar fi făcut plăcere. Şcoală nu a prea făcut, dar are o inteligenţă nativă de necontestat şi o curiozitate care îl va duce departe. Aşa că am decis să-l duc eu la o şcoală, să facă nişte cursuri, să înveţe o meserie, să facă ceva cu viaţa lui. Să nu credeţi că e uşor. În primul rând, şcolile astea particulare costă mult.
Teorie si mincare: Ce-avem cu gisca si mielul?
Numai umblind prin lume descoperi ca-n Romania, nici mincarea nu e ca lumea la banii pe care-i dai, dar nici nu gasesti lucruri nelumesti. E plina tara de porc cu ceafa lui cu tot. Dar lipseste gisca cu ficatul ei, peste tot de gasit la Budapesta.
Ah, iar mielul, mielul ce mi-e imi place-n disperare e mort din meniurile restaurantelor. Cum dracu el traieste din plin prin lume? Cum se naste mielul cind ai nevoie de el in farfuriile straine si la noi, nu si nu?
Dati-mi un raspuns. Nu inteleg de ce nu putem descoperi gisca, mielul. Unde sint, ce istorie timpa a limbii noastre i-a luat? Oaia, capra